vineri, 20 mai 2011

Doamna Ise



ATUNCI E-APROAPE PRIMĂVARA

Dac-asemănarea
Trupului meu cu cîmpia
Uscată de iarnă
Înseamnă că-n dragoste am ars,
Atunci e-aproape primăvara !

THEN THE SPRING IS CLOSE

If the likeness
Of my body with the dry
Winter plain
Means that I have burnt in love,
Then the spring is close !

joi, 19 mai 2011

Rumi



A IUBI

A iubi înseamnă să ajungi la Dumnezeu.
Niciodată în pieptul unui îndrăgostit nu va fi tristeţe.
Niciodată veşmîntul unui îndrăgostit nu va fi atins de muritori.
Niciodată trupul unui îndrăgostit nu va fi îngropat în pămînt.
A iubi înseamnă să ajungi la Dumnezeu. 


TO LOVE

To love means to reach God.
Never in a lover's chest will be sadness.
Never a lover's cloth will be touched by the mortals.
Never a lover's body will be buried in the earth.
To love means to reach God.

miercuri, 18 mai 2011

Nazim Hikmet



URIAŞUL CU OCHI ALBAŞTRI

A fost odată ca niciodată
Un uriaş cu ochi albaştri
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
Dar uriaşul, cu mîinile lui de uriaş
Menite să înalţe un întreg oraş
Nu putea construi visul femeii
Adică, o căsuţă foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
Iar într-o zi cînd soarele-a apus
Ea ochilor albaştri le-a spus
" Rămîneţi cu bine ! "
Căci a venit unul cu stare
Şi a dus-o pe femeia mărunţică
La visul ei, adică
La o căsuţă foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină.

Deci a fost odată ca niciodată
Un uriaş cu ochi albaştri
Îndrăgostit de o femeie mărunţică...
Femeia...visa.


THE BLUE-EYED GIANT

It was once
A blue-eyed giant
In love with a small woman
Who was dreaming to have a very little house
With a garden under the window
And in the garden many honeysuckle flowers in the light,
But the giant, with his giant hands
Destined to build an entire town
Could not build the woman's dream
That is a very little house
With a garden under the window
And in the garden many honeysuckle flowers in the light.
And one day when the sun went down
She told to the blue eyes :
" Farewell ! "
Because a welthy man came
And took the small woman
To her dream, that is
A very little house
With a garden under the window
And in the garden many honeysuckle flowers in the light.

So it was once
A blue eyed giant
In love with a small woman...
The woman...was dreaming.

marți, 17 mai 2011

Maurice Careme

 


BUNĂTATE

Trebuie mai mult decît un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decît un pom
Să cînte livada sub cer.
Dar nu trebuie decît un om
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemeni unui măr,
Pe care să-l împarţi pe jumătate.


KINDNESS

It needs more than an apple
To fill a basket.
It needs more than a tree
That the orchard would sing under the sky.
But it needs only a man
For a touch of kindness
Would shine like an apple,
That you may divide in half.

luni, 16 mai 2011

Fernando Pessoa



VINO SĂ ŞEDEM ÎMPREUNĂ, LIDIA

Vino să şedem împreună, Lidia, pe malul rîului,
Calm să-i fixăm cursul, şi să ne dăm seama
Că viaţa trece, iar noi nu ne ţinem de mînă.
( Să ne ţinem de mînă ).

Să reflectăm apoi, copii adulţi ce suntem, că viaţa
Trece şi nu rămîne, nimic nu lasă şi nicicînd nu se întoarnă.
Duce-se spre o tare depărtată mare, spre poalele Fadoului,
Dincolo chiar de lăcaşul zeilor.

Să ne desfacem acum mîinile, să nu ne obosim.
Bucurîndu-ne de viaţă ori nu, ca rîul trecem.
E preferabil să trecem în tăcere.
Şi fără mult zbucium.


COME AND SIT TOGETHER, LYDIA

Come and sit together, Lydia, on the riverbank,
Calmly to stare at its course, and realize
That life is passing, and we don't keep our hands.
( Let's keep our hands ).

May reflect then, adult children as we are,that life
Is passing and stay not, leaves nothing and never return.
It goes to a very far sea, to the foot of Fado,
Even beyond the abode of gods.

Let us open our hands now, not to get tired.
Enjoying our life or not, as the river we flow.
It is better to pass quietly.
And without much struggle.

duminică, 15 mai 2011

Mario Benedetti



SĂRMAN DUMNEZEU

Nu se poate şti cu siguranţă
dar probabil e Dumnezeu toată tăcerea
ce rămîne din oameni

nu se poate şti cu siguranţă
dar oare nu e Dumnezeu
solitudinea totală
şi irevocabilă ?

mai grea ca a ta
mai grea ca a mea
în tot cazul mai grea ca a mea
care este solitudine
doar cînd bătrînul crepuscul mă priveşte
ca un taur furios
şi n-am la îndemînă
înţeleptele tale buze
pentru a evada din teamă

nu se poate şti cu siguranţă
ah  dar în cazul respectiv
sărman Dumnezeu ce tristeţe
trebuie că e tristeţea sa
sărman Dumnezeu
dacă ar descinde o oră
să ne simtă mizeria
şi ar respira doar cîteva minute
neîntrerupta teamă a morţii
poate cu mult după aceea
şi-ar aminti această suflare călduţă
drept unicul său divertisment
acolo
singur şi etern
în dezolanta sa
infinitate.


POOR GOD

we can not know for sure
but God is probably all the silence
that remains of  people

we can not know for sure
but is not God
the total and irrevocable
solitude ?

heavier than yours
heavier than mine
in any case worse than mine
that is solitude
only when the old twilight lookes to me
like a raging bull
and I have not at hand
your wise lips
to escape from fear

we can not know for sure
ah, but in those case
poor God what a sadness
must be his sadness
poor God
if he would descend one hour
to feel our misery
and breathe only for a few minutes
the endless fear of death
maybe more later
would remember the warm breath
as his only entertainment
there
lonely and eternal
in his desolate
infinity.

sâmbătă, 14 mai 2011

Edith Sodergran



O VIAŢĂ

Stelele sunt inexorabile
cu toţii o ştim
dar eu vreau să caut fericirea pe toate valurile-albastre
şi sub toate pietrele sure.
Dacă nu va sosi niciodată fericirea ?
Ce e o viaţă ?
Un nufăr mic se ofileşte pe mal.
Şi dacă l-a-nşelat presimţirea ? Un val soseşte pe ţărm
şi se stinge-n asfinţit.
Ce caută o muscă în pînza de păianjen,
cu ce s-a ales libelula în singura-i zi de viaţă ?
Nu e nici un răspuns, decît două aripi inerte
pe-un piept căzut.
Negrul nu va fi alb niciodată -
dar dulceaţa luptei ne mai rămîne
şi toate zilele cu flori noi ne vin din infern.
Ci vine o zi cînd infernul însuşi e gol şi cerul închis
şi totul încremenit
atunci nu ne mai rămîne nimic decît trupul unei
libelule pe un fald de frunză.
Dar nimeni nu o mai ştie.


A LIFE

The stars are inexorable
we all know
but I want to look for happiness in all the blue waves
and under all the gray stones.
If happines never arrives ?
What is a life ?
A small water lilly is fading on the shore.
And if its foreboding has deceived it ? A wave comes ashore
and extinguishes in the dusk.
What is looking a dragon fly for in the spider web,
with what has remained the dragon fly of its single day of life ?
There is no answer, only two inert wings
fallen on a breast.
Black will never be white -
but the sweetness of the fight still remain to us
and every day with new flowers come to us from the inferno.
But a day comes when the inferno itself is empty and the sky shut
and everything is stone-still,
then there is nothing left to us but the body of a
dragon fly on the crinkle of a leaf.
But nobody knows it anymore.

miercuri, 11 mai 2011

Rabindranath Tagore



NEBUNULE, SUBLIM INS BEAT...

Nebunule, sublim ins beat !
Dacă-ţi trînteşti uşile de perete şi joci jocul nebunului în faţa mulţimii ;
Dacă-ţi goleşti punga-ntr-o singură noapte şi dai cu piciorul prudenţei ;
Dacă hoinăreşti pe stranii cărări şi te joci cu lucruri nefolositoare ;
Nu-ţi bate capul cu ceea ce se potriveşte şi are temei ;
Dacă-ţi ridici pînzele în faţa furtunii şi-ţi frîngi vîsla-n două ,
Numai atunci te voi urma, prietene, şi beat mă voi azvîrli în abis.

Mi-am risipit zilele ţi nopţile în tovărăşia vecinilor cumpătaţi şi cuminţi.
Osîrdia cunoaşterii mi-a încărunţit părul şi sporul veghilor mi-a tulburat privirea.
Mulţi ani în şir am strîns şi-am grămădit fărîme şi zdrenţe de lucruri.
Zdrobeşte-le de tot şi dănţuie deasupra lor, risipeşte-le în toate vînturile.
Eu ştiu înţelepciunea supremă : beat să te-azvîrli în abis.

Toate-ndoielile netrebnice să piară, să-mi pierd fără speranţă drumul.

Să vină răbufnirea unei ameţiri sălbatice şi să mă smulgă din toate pripoanele.
Lumea mişună de demnitari şi lucrători, folositori şi iscusiţi.
Sunt oameni care-şi fac loc cu uşurinţă în frunte şi alţii care-i urmează cuminţi.
Fie ei fericiţi şi norocoşi şi lăsaţi-mă pe mine să fiu nebuneşte inutil.
Eu ştiu, sfîrşitul tuturor strădaniilor este : beat să te-azvîrli în abis.

Jur să renunţ din această clipă la locul ce mi s-ar cuveni în rîndul oamenilor respectabili.
Zvîrl cît colo trufia ce mi-a adus-o învăţătura şi cîntărirea binelui şi răului.
Voi sfărîma corabia memoriei, spulberînd ultimul strop de lacrimi.
În spuma vinului rubiniu îmi voi scălda şi întineri rîsul.
Emblema burghezului cumsecade şi aşezat o voi sfărîma cu bună-ştiinţă.
Voi face sfîntul legămînt să nu mai însemn nimic în ochii nimănui, să fiu beat şi să mă azvîrl în abis.

marți, 10 mai 2011

Alain Bosquet

 


ATÎT DE PERMEABILI

Atît de permeabili
încît zarea trece prin gîtlejul nostru.
Atît de încremeniţi de frică,
încît ne purtam sufletu-n cîrje.
Atît de micşoraţi
încît ne tîrîm sub un ceasornic
unde nimic nu arată ora.
Atît de tăcuţi
încît pierdem obişnuinţa
celor mai simple cuvinte :
" dragoste ", " liliac ", " zăpadă ", " prietenie ".
Atît de singuri.


SO PERVIOUS

So pervious
that the horizon passes through our throat.
So paralyzed by fear
that we carry our soul with crutches.
So decreased
that we crawl under a clock
where nothing shows the time.
So silent
that we lose the habit
of the most simple words :
" love ", "lilac ", "snow ", " friendship ".
So lonely.

luni, 9 mai 2011

Enea Roncinni

 


CÎNTĂ MAREA...

Cîntă marea, uriaşa mare :
" Mare-s eu, şi nimeni nu mă-nvinge !
Tot pămîntul, cît îl vezi de mare,
Braţul meu puternic îl încinge. "

Cîntă cerul cel albastru : " N-are
Margini largu-mpărăţiei mele !
Eu cuprind pămînt şi mare-n vălu-mi
De mătase presărat cu stele. "

Cîntă mica inimă : " Mai mare
Sunt ca voi, ce vă-ncercaţi mărirea,
Căci în mine iadul stă şi raiul
Cu iubirea, - şi dumnezeirea ! " 


SINGS THE SEA...

Sings the sea, the vast sea :
" I am great, and nobody wins me ! "
All the earth how large it is
My powerful arm surrounds ! "

Sings the blue sky : " Has no
Limits the width of my kingdom ! "
I comprise land and sea in my veil
Of silk dotted with stars. "

Sings little heart :  " Bigger
Than you I am, that try your greatness,
For inside me the hell and the heaven stay
With love, - and divinity ! "

duminică, 8 mai 2011

Ki No Tsurayuki



ÎN CĂUŞUL PALMEI...

În căuşul palmei
Un strop de apă, doar o clipă
A oglindit luna.
Acolo-a fost aievea el ?
Atît am dăinuit şi eu...


IN THE SCOOP OF MY HAND...

In the scoop of my hand
A drop of water, just a moment
Mirrored the moon.
There was really it ?
As long as it I survived too...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...