Jorge Luis Borges

TREZIREA

Lumina intră, şi mă caţăr lent

Din vise vane-n vis împărtăşit,

Iar lucrurile-şi capătă dorit

Şi necesar loc unic în prezent.

Copleşitor şi vast trecut se-adună,

Se-ntoarnă secularele migraţii

De păsări şi de oameni, conflagraţii:

Cartagina vrea Roma s-o răpună.

Se-ntoarnă aşijderi zilnica poveste;

Şi glas, şi chip, şi spaimă, şi destin.

Vai, dacă somnul cel din urmă, lin,

Urmat de lipsa amintirii este:

Ce-am fost nu se va şti şi ce-am făcut,

Şi-uitarea s-o aşterne pe trecut.

THE WAKENING

The light is coming, and I slowly climb

From vain dreams into a shared dream,

And the things acieve their wished

And needful unique place in  present.

Overwhelming an vast the past is gathering,

Are coming back the cetury-old migrations

Of birds and people, conflagrations:

Carthage wants Rome to win.

The daily story is coming back;

And voice, and face, and fear, and fate.

Oh, if the last sleep, slow,

Is followed by the lack of memory:

What I used to be will not be known

And the oblivion will cover destiny.